G
Gankaku – „Cocor pe stâncă”, numele japonez al unui kata care se practică în multe stiluri de karate, şi sub denumirea veche okinawană de Chintō
ge – jos, inferior
gedan – regiunea corpului din jos de centură
geta – sandale tradiţionale de lemn
gi – bluza costumului de antrenament
Gojūshiho – „54 de paşi”, numele a două kata (Shō şi Dai) provenind din vechiul kata de Shōrin-ryū Useishi. În JKA, cele două kata sunt cunoscute sub denumirile inversate; în SKIF, sub kancho Kanazawa, apar în varianta originală.
go – cinci
gō – forţă
go-no-sen – (în kumite) una din modalităţile de a trata un atac, în care prima reacţie este blocul, cu sau fără eschivă, urmat apoi de contraatac. Vezi şi sen-no-sen şi ate-no-sen.
gyaku – invers; în denumirea unei tehnici de braţ semnifică faptul că tehnica se execută cu braţul opus piciorului avansat
gyaku-hanmi – 1. (cu referire la alinierea şoldurilor, indiferent de poziţie) cu şoldul piciorului retras împins înainte, astfel încât bazinul este perpendicular pe direcţia de înaintare. 2. în aikido (cu referire la poziţia relativă a celor doi parteneri) gardă în oglindă sau inversă, un partener cu dreptul în faţă, celălalt cu stângul
gyaku-kata – kata executat (în scop de exerciţiu) pe partea opusă, kata în oglindă
gyaku-zuki – lovitură directă de pumn cu braţul opus piciorului avansat
H
hachi – opt
hachiji – în forma cifrei opt (în japoneză, caracterul pentru 8 este 八)
hachiji-dachi – poziţie naturală, cu picioarele depărtate la lăţimea umerilor şi vârfurile spre exterior
hai – da
haishu – dosul palmei
haitō – muchia interioară a palmei
hajime – începeţi!
hakama – pantalon foarte larg, cu pliuri. În artele marţiale derivate din vechile modurile de luptă ale samurailor (kendō, iaidō, naginata) se poartă indiferent de grad. În aikidō se poartă doar de la shōdan în sus, iar în karate se poartă doar ca parte din ţinuta de ceremonie a maeştrilor.
han – jumătate
hangetsu – semilună
hangetsu-dachi – poziţie lungă, cu laba piciorului avansat adusă spre interior şi cu genunchii de asemenea puternic presaţi spre interior
haori – jachetă lungă până la şolduri sau coapse care se poartă peste kimono, pentru o ţinută mai formală
hara – abdomen
harai/barai – bloc prin baleiere, măturare
Heian – „Pace şi linişte”, numele unei perioade din istoria feudală a Japoniei (794-1185) caracterizată de o mare înflorire culturală şi admirată de generaţiile ulterioare, şi numele japonez al unei serii de cinci kata (Shodan, Nidan, Sandan, Yodan, Godan) care se regăsesc şi în alte şcoli sub denumirea de Pinan
heisoku-dachi – poziţie cu tălpile lipite
hidari – stânga, stângul
hiki-ashi – retragerea piciorului avansat; poziţia piciorului avansat retras şi armat
hiki-te – retragerea braţului; poziţia braţului retras şi armat
hiza – genunchi
ho/po – pas; sufix care se pune lângă cifră atunci când se numără sau se indică numărul paşilor
hon/bon/pon – sufix utilizat atunci când se numără sau se indică numărul unor obiecte lungi şi subţiri, ex. şosele, râuri, cravate, creioane, inclusiv degete. Acelaşi sufix se foloseşte la numărarea reprizelor, asalturilor sau punctelor într-o competiţie.
I
iaitō – sabie metalică neascuţită, utilizată în antrenamentul de iaidō
ichi/ik-/ip- – unu
īe – nu
ippon – unu, primul; în competiţie, un punct (întreg), acordat pentru o tehnică ce se consideră a scoate adversarul din luptă
ippon-kumite – exerciţiu de luptă cu atac pe un pas