S
sakura – floare de cireş
san – trei
san – sufix de politeţe; adăugat după numele de familie sau după o funcţie, înseamnă domnul, doamna, domnişoara; adăugat după numele mic, reprezintă un simplu mod politicos de adresare/referire
sanbon-kumite – exerciţiu de luptă pe trei paşi de atac
sanchin-dachi – poziţie scurtă, cu vârfurile convergente, coapsele strânse şi genunchii presaţi puternic spre interior
seiza – poziţia formală, aşezat pe genunchi
sen – iniţiativă, atac
sen-no-sen – (în kumite) una din modalităţile de a trata un atac, în care eschiva şi contraatacul, însoţit eventual de bloc, sunt practic simultane cu atacul. Vezi şi go-no-sen şi ate-no-sen
sempai/senpai – elevul cel mai mare în grad, care serveşte ca asistent instructorului
sensei – profesor
sokutō – partea dinspre călcâi a muchiei labei piciorului
Sōchin – numele unui kata („Forţa liniştită”) practicat în multe stiluri, care se execută în poziţia sōchin-dachi
sōchin-dachi – poziţie lungă, stabilă, cu greutatea repartizată egal pe ambele picioare şi că laba piciorului avansat orientată în 45° spre interior
sore made – pe data viitoare
soto – exterior
sutemi-waza – tehnică prin sacrificiu
SH
shi – patru
shiai – luptă de competiţie
shichi – şapte
shihan – maestru; titlu utilizat de la gradul minim de 5 dan (sau mai mare)
shiho – patru (paşi, direcţii). Semnifică o combinaţie de patru tehnici legate, în care fie că se execută o singură tehnică în patru direcţii, cu pivotare (ex. shiho-gyaku-zuki), fie că se păstrează orientarea corpului şi se execută în fiecare direcţie o altă tehnică (ex. shiho-geri, shiho-empi).
shiho-nage – aruncarea în patru direcţii, o tehnică de aikido care se regăseşte în kata Kankū-Dai
shiko-dachi – poziţie largă, frontală, simetrică, cu vârfurile orientate spre exterior
shime-waza – tehnici de strangulare
shimoseki – latura stângă a dojo-ului privind dinspre intrare, rezervată în principiu gradelor mici. Vezi şi kamiza.
shimoza – latura dojo-ului pe care se află intrarea, de partea opusă laturii de onoare. În general: locul cel mai modest, rezervat gazdei, celui mai mic în grad sau mai tânăr etc. Vezi şi kamiza.
shin – 1. spirit; adevăr; 2. nou
shinken – 1. sabie adevărată (de oţel, ascuţită); 2. sabie nouă (de producţie contemporană)
shiro – alb; în shiai, competitorul care poartă ca semn distinctiv o centură albă
shizen-tai – poziţie naturală
shō – 1. mic; 2. început
shōtō – valuri de pin (mişcarea vălurită a acelor de pin în bătaia vântului); Shōtō – pseudonimul lui Gichin Funakoshi, sub care îşi publica poeziile
Shōtōkan – casa lui Shōtō; numele dat de elevii lui primului dojo oficial în care a predat Funakoshi (numele stilului nu provine de la Funakoshi, el l-a numit simplu karate).
shurikomi – pas adăugat (piciorul din spate scurtează poziţia, apoi piciorul avansat reface lungimea)
shutō – „sabia mâinii”; diverse tehnici care utilizează ca zonă de lovire muchia palmei