Practicarea karate-ului – ca a oricărei arte marţiale – ar trebui să reprezinte un instrument care să contribuie la crearea şi menţinerea pentru toată viaţa a unui echilibru fizic, psihic şi moral; ar trebui să fie un continuu efort de creştere, de autoperfecţionare; ar trebui să fie un drum interesant, niciodată uşor, pe parcursul căruia putem învăţa să ne cunoaştem şi să ne asumăm, pe noi şi pe cei din jur, cu limitările noastre. Parcurgând acelaşi drum putem avea şansa de-a învăţa şi că orice limitare este relativă, dacă ai curajul s-o priveşti astfel. Deşi, privit din exterior, karate-ul poate semăna cu un sport, scopurile sale sunt altele şi deci atitudinea faţă de practică este alta.
Practica de karate presupune o investiţie de timp şi depunerea unui efort fizic şi psihic care, fără să fie neapărat extraordinar, este totuşi considerabil. Pentru ca dojo-ul, sala de antrenament, să fie ceea ce trebuie să fie, un spaţiu al evoluţiei, cei ce intră aici îşi asumă voluntar o serie de reguli, legate de disciplină, de atitudine şi de etichetă. În acelaşi timp, respectarea acestor reguli scade riscul de accidentări.
În cele ce urmează sunt prezentate câteva repere şi norme generale de conduită, menite să-i ajute pe cei interesaţi să aibă atitudinea corectă faţă de karate, dojo şi colegi.