Ca de obicei, lume multă la Stagiul Ardealului! Cu toată limitarea de grad la 3 kyu şi cu toate dificultăţile de cazare în unităţile hoteliere suprasolicitate ale MTS, a fost atât de multă lume încât s-a lucrat, ca pe vremuri, pe grupe valorice – până la shodan şi peste shodan. Am apreciat enorm efortul lui sensei Popescu, care în aceste condiţii a susţinut aproximativ 6 ore de antrenament într-o singură zi…
Clubul Shingen a participat cu unul dintre cele mai numeroase grupuri din Ligă: Cristi, Moni, Tibi, Liviu, Mihai, Cami, Sandor, Paula, Rareş, Sebi – şi Kinga, care a asistat şi a făcut poze.
Din punctul nostru de vedere, a fost un stagiu mult mai relaxat ca-n alte rânduri, pentru că, de data asta, n-am avut oameni în examen. Antrenamentele însă au fost, ca întotdeauna, solicitante. Centurile mai mici au parcurs, sub îndrumarea lui sensei Popescu, întreaga programă de examen, în acelaşi efort la care am asistat în ultimii doi ani, de unificare a standardului şcolii. Antrenamentul centurilor negre a inclus o serie de aspecte mai avansate de kumite, legate de poziţionare, ma-ai şi iniţiativă. S-au lucrat din nou aceste kata superbe care sunt Bassai-sho şi Gojushiho-sho, cu accent, ca întotdeauna, nu pe detaliul stilistic, ci pe travaliul corpului, cu care începe şi se termină karate-ul.
Ne-am bucurat mult să-l revedem printre noi, după mulţi ani de separare dictată de situaţia politică a ţărilor noastre, pe sensei Anton Ignat din Republica Moldova, neschimbat, înconjurat, ca întotdeauna, de elevii săi. Cu această ocazie, lui sensei Ignat i-a fost conferit gradul de 6 Dan, grad la al cărui nivel, după cum a afirmat sensei Popescu, se ridica de multă vreme, prin calitatea karate-ului său propriu, prin profunzimea înţelegerii şi prin valoarea şcolii conduse de domnia-sa.
O altă întâlnire care ne-a bucurat a fost cea cu sensei Laszló Baróti, venit pentru câteva zile din Austria, inclusiv pentru acest stagiu. Cum pe un instructor îl cunoşti după elevii lui, am fost bucuroşi să-i strângem mâna, ca unui om sub îndrumarea căruia a crescut şi s-a format colegul nostru Liviu, cea mai proaspătă centură neagră şi unul dintre cei mai apreciaţi membri ai clubului Shingen.
La Hotel Olimpic, unde am fost cazaţi de data aceasta, a fost OK şi am făcut cunoştinţă cu o comunitate de piţigoi care s-au invitat cu entuziasm la sandvişul cu caşcaval lăsat pe pervazul geamului. Totuşi, data viitoare vom încerca să prindem cazare la Caraiman. Au deserturi mai bune…:P
Mai multe foto pe Facebook!
